Uite, e ea, cea mai buna Feteasca Neagra de peste Prut!
Se intampla acum trei ani, cand venisem in vacanta de iarna la Chisinau, iar bunicul, fost profesor la Colegiul National de Vinivicatie si Vinicultura, ca deobicei, cum afla ca sosesc ma transforma in ucenica lui favorita ca sa-mi explice cum sta treaba cu vinul. Obisnuita fiind ca lectiile sa dureze ceva mai mult, numai o pauza de masa ma putea salva, la inceput, nu prea aveam chef, insa mai apoi ma obisnuiam si chiar eram captata de cateva curiozitati. Se anunta pauza de masa, nu am vazut sa scoata vin din butoi si ma cam mirasem, cu o voce mai ragusita imi spunea ca are o sticla de vin de la cineva. Era o Feteasca Neagra, nu dau nume, dar tin minte ca am ramas totii dezamagiti, asa ca cineva a dat fuga in pivnita dupa vinul din butoiul bunicului. Dupa aceasta prima nereusita degustare a faimoasei Feteasca Neagra evitam absolut toate vinurile din acest soi, indiferent de producator. In general, priveam cu scepticism producerea unui vin armonios din Feteasca Neagra pana in aceasta vara, cand hoinaream de la crama la alta prin Republica Moldova. Prima care m-a impresionat a fost Feteasca Neagra de la Vinaria din Vale, mai ales ca postgustul usor condimentat dura mai bine de un sfert de ora. Zambeam. Nu-mi venea sa cred ca ma cucerise Feteasca asta Neagra, la cat de categorica eram pana atunci. Si acum imi amintesc cu placere, ii simteam putin din baric, nasul era plin de fructe negre, in special, coacaze negre coapte si cateva note discrete de mure. Gustul prunelor confiate cu un corp fructat si echilibrat a cucerit tot: papile gustative, bolata palatina, buze si, in final, pe mine. Postugustul, dupa cum am amintit mai sus, lung, condimentat si fructat.
O alta Feteasca Neagra o intalnisem din intamplare, nu eram pregatita s-o degust. Sticla era deschisa de vreo doua zile, dar curiozitatea m-a impins sa-mi bag nasul in pahar si sa vad de ce e in stare. Am degustat-o, vinul inca era vin, iar taninii erau vii. In acest caz vorbesc de Feteasca Neagra de la Asconi, Sol Negru. Cand m-am vazut fata in fata cu sticla de curand deschisa in fata mea, eram nerabdatoare. Recunosc, este prima Feteasca din Moldova in care am simtit mirosul de pamant umed. Dupa ce vinul se deschide, te ademeneste un val de arome de fructe negre, cirese amare, coacaza si prune uscate. Alte arome, usor discrete, sunt cele de lemn si cuisoare. Sec. Pot spune ca acest vin mai mult se manaca decat se bea. O structura destul de rotunda, matasoasa si alcool bine integrat. Postgustul, la fel unul memorabil. A urmat Feteasca Neagra de la Minis Terrios, Admir lucrurile aparent imposibile – mi se părea un vin auster la inceput, dar mi-am dat seama ca era un vin tanar si avea nevoie de o aerare. Dupa, s-au deschis frumos si notele de cuisoare si scortisoara care bucurau papilele gustative, iar buchetul imens de violete dublate de ceva piper negru trezeau simturile olflactive. Un postgust delicat condimentat. Ultima Feteasca Neagra in varianta vin monovarietal, adica un vin compus dintr-un singur soi, este cea de la Vinaria Nobila. Arome de fructe confiate dublate elegant de niste note de piper negru. Unii dintre voi vor avea senzatia ca nasul se bucura de sunca afumata. Taninii se agata frumos pentru o perioada indelungata de buza superioara. Papilele gustative, la randul lor, se bucura nu numai de fructe negre, dar si de gustul condimentat si fructat. Odata ramasesem cu ceva vin din aceasta Feteasca Neagra si hotarasem sa o depozitez in frigider uitand de ea. Mi-am amintim abia peste doua saptamani, la o sedinta foto cu vin si pasiune, ca am o jumate de sticla cu vin rosu. Din start ii anuntasem pe toti ca vinul fusese deschis demult si ca acum e doar pentru poze. Absolut toti s-au bagat nasul in pahare. Ma asteptam sa faca grimase, ba din contra, mai toti credeau ca inpahar sunt cirese coapte si ceva fum. Le-am promis ca la urmatoarea sedinta ii servesc cu o Feteasca Neagra proaspat deschisa. Oare ce reactie vor avea?
In urmatorul articol va voi vorbi tot despre Feteasca Neagra, dar in armonie cu alte soiuri, adica in cupaje.
Autor: Diana Moraru
Somelier www.vinlavin.ro
